Am spus adesea, deși nu cred că m-a crezut cineva, că dupa ce l-am născut pe Motă, cu amandoi mi-a fost mult mai ușor decât cu Minu bebeluș. Nu pentru că ar fi fost ea defectă, ci pentru că a fost…cum a fost contextul.
Minu a fost un copil mult dorit
Mi-am dorit copii toată viata mea. 10 la un moment dat 😉
După ce m-am căsătorit, visam să avem căsuța noastră. Găsisem două apartamente pe care ni le permiteam. Le văzusem în aceeași zi: unul mai micuţ, la capăt de oraș. Parter. Al doilea, aproape în buricul târgului, mai spațios și cu un balcon imens. Nu văzusem așa ceva niciodată. Eram fascinată. Era la ultimul etaj din cel mai înalt bloc din oraș. Când l-am văzut, am ținut neapărat să ies pe balcon. M-am uitat în jos. N-am amețit. Priveliștea era de vis. Perfect! Rămâne!
Depresia postnatală
Pe atunci nu știam ce înseamnă depresia postnatală și nici că într-o zi voi regreta decizia luată.
A fost o fracțiune de secundă, una în care nici nu am apucat să-mi ascult gândul de tot, dar suficient cât să mă tem de mine. Suficient cât să mă tem să mă mai apropii de pereții cu geamuri. Mergeam până la mijlocul camerelor. Atât. Era zona mea de siguranță.
Am realizat târziu că era vorba despre DEPRESIE.
Acum știu că depresia e o problemă serioasă pe care nu o prea poți depăși fără ajutor. Acum știu că nu sunt singura care am fost depresivă după ce am născut. Dar știți cum îmi e sa recunosc? Groaznic…de greu și de rușinos.
Cu bebelușul în brațe
În viața asta în care mi-am dorit mai mult ca orice un copil, după ce am născut un bebeluș despre care auzeam la fiecare control că poate veni oricând deși e prea micut, după aproximativ 200 de injecții, când în sfârșit îl aveam în brațe și nu era prematur, să mă gândesc la mine și la trăirile mele ciudate, mi se părea absurd.
Nopțile în care Minu nu avea somnul fragmentat, ci lipsea cu desăvârșire, plânsul ei interminabil, puroiul de la un sân, laptele insuficient în celalalt și refuzul ei de a mânca lapte praf, lipsa suportului emoțional și faptul că pe perioada sarcinii eram convinsă că dacă reușesc să-mi nasc puiul la termen, va dispărea orice problemă, m-au adus pe marginea prăpastiei.
Mi-e greu să scriu un articol dureros de sincer. Mi-e greu să știu că cei care mă cunosc vor citi asta.
Dar scriu…
Scriu pentru o mamă care nu mă cunoaște, dar e pe marginea prăpastiei.
Scriu pentru soțul ei, care deși poate e copleșit de schimbarea radicală din familie, își va găsi putere să-i zică stângaci noii mămici că e frumoasă.
Scriu pentru mama ei care poate e aproape.
Scriu pentru neamurile ce vin în vizită și le știu pe toate, fără să-și pună problema că nu s-au spălat pe mâini înainte să pună mâna pe bebeluș.
Scriu pentru o prietenă care știe să spele vase.
Scriu pentru o soră care ar putea să ia puțin din supa ei și să i-o ducă celei care nu mai are putere să gătească, să spele, să se spele, să iubească.
Scriu pentru tine, om care nu o suni după ce naște ca să nu deranjezi.
Scriu pentru tine, om care după ce întrebi cum e nou născutul, uiți să întrebi și cum e ea, noua mamă.
Scriu pentru toți cei cu care pe vremuri mămică asta stătea până noaptea târziu, cei care ați mâncat din același blid cu ea și care ați dispărut misterios acum.
Căci e atât de trist sa realizezi că ai început să-ți iubești bebelușul când el nu mai era bebeluș, din cauză…a ceea ce a fost atunci…la început…după ce l-ai născut.
Pentru ca „am fost acolo” singura cand aveam nevoie cel mai mult de suport, pentru ca stiu ca in situatia mea sunt prea multe mamici, pentru ca imi doresc sa fiu ultima mama care ma regasesc in acest articol, prin Asociatia Doula Romania m-am format ca si Doula postpartum.
In linii foarte mari, doula postpartum este persoana care se ingrijeste ca lauzei sa-i fie bine.
Concret, ca Doula postpartum asigur urmatoarele servicii:
SPRIJIN EMOTIONAL:
Multe mamici recunosc ca se simt singure, neintelese si fara prieteni. Cu atat mai mult, perioada lauziei este una extrem de sensibila si orice mama ar trebui sustinuta mai mult exact dupe ce naste. Lauzele au nevoie mai ales de validarea emotiilor, majoritatea simt o dorinta enorma de a povesti cum a decurs travaliul si nasterea pentru a-si integra experienta. Serviciile mele ofera sansa memei de a-si povesti experienta nasterii, precum si alte framantari prin care trece. Totodata, multe mame confirma faptul ca o data cu venirea noului membru in familia, relatia de cuplu se degradeaza incet. Tocmai de aceea serviciile includ si petrecerea timpului cu bebelusul (acasa sau afara), timp in care parintii sa aiba timp sa se conecteze. Faptul ca femeia un mai are timp pentru ea e iar o provocare a acestei perioade. Ori ca vrea sa mearga la coafor, ori ca pur si simplu vrea sa-si auda gandurile, apeland la serviciile doulei postpartum ii indeplineste aceasta nevoie personala.
SPRIJIN INFORMATIONAL:
Ca doula postpartum ofer lahuzei informatii validate stiintific referitoare la ingrijirea nou-nascutului, la limbajul bebelusilor, la colici, la alaptare. Inca exista multe femei care inainte sa fie mame credeau ca alapterea nu e ceva complicat, dar in unele cazuri putin ajutor face diferente intre a alapta si a renunta. In schimb nu ofer nici un sfat medical, nici scheme de tratament, ci indrum mereu lahuza spre persoane competente in domeniul medical. Ba mai mult, pun la dispozitia mamei o lista cu recomandari din diferite domenii.
SPRIJIN FIZIC:
Pornind de la certitudinea ca o mama obosita si infometata, care in timp ce sta cu bebelusul se gandeste cum sa plece mai repede sa spele vasele, chiar daca isi doreste, nu are cum sa creeze un atasament securizant cu propriul bebelus. Astfel, doula poate face cumparaturi, sa pregateasca mesele (sau sa se asigure in permanenta ca lauza a mancat), poate face menaj usor, sa stea cu bebelusul sau sa se ocupe de ceilalti copii ai familiei.
CONFIDENTIALITATE:
Orice persoana care are o nevoie pe care un servicu o acopera are nevoie si de confidentialitate, mai ales in ceea ce priveste partea emotionala a omului. Astfel ca tot ceea ce se intampla in casa sau mi se relateaza este strict confidential.
Dacă vă place, trimiteți articolul mai departe! 
eumiealmeu says
excelent. am urmat și eu un astfel de curs – prietenele viitoarelor mame… l-am făcut la 5 ani după ce născusem, poate dacă-l făceam înainte, puteam să-l pun în practică întâi pe mine. succes!
e-minu.ro says
Nu e niciodata prea tarziu, nu?
Uau! Ce frumos titlu! Sunt curioasa unde si cine il organizeaza.
Mami says
Imi pare rau pentru începutul tau in viata de mamica 🙁
Anca Munteanu says
Mie nu-mi pare rău, nu-mi pare bine. Am învățat multe și m-am schimbat. Sper ca în bine.