De când era în burtică, i-am spus Minucăi o poveste. Am continuat până recent cu povestea asta. O redau pe scurt aici:
„Într-o zi, o fetiță s-a întâlnit cu bunicul ei:
– Salut, bunicule! Ca faci?
– Salut, Soare mic! Uite, sunt bine! Ai văzut ce zi minunată e astăzi?
Fetita, nedumerită îl întreabă:
– Măi bunicule, nu înțeleg… și ieri mi-ai zis că e o zi minunată. Şi azi îmi zici. Păi și ieri și azi, ambele zile sunt minunate?
– Uite cum stă treaba, pui mic:
- atâta timp cât dimineața, când deschidem ochișorii, putem vedea lumina soarelui,
- atâta timp cât putem auzi ciripitul păsărelelor;
- atâta timp cât putem simți mirosul ploii vara și mireasma zăpezii iarna;
- atâta timp cât avem mâncărică „să băgăm în burtică”,
- atâta timp cât cei dragi sunt alături de noi…
nu avem motive să credem că astăzi nu este o zi minunată. Și dacă astăzi este o zi minunată, nu avem motive să nu fim fericiți.
Fetița nu a prea înțeles ce vrea bunicul să spună, dar a crescut și a înțeles că atâta timp cât …” (și repetam ideea până adormea sau ne plictiseam una dintre noi)
De ce îi ziceam povestea asta?
Pentru că știu că gândirea ne este ghidată de niște „progrămele instalate” de noi sau de alții, de-a lungul vieții.
[Read more…] about O zi minunată???
