Pentru azi aveam multe planuri. Dar ploaia ni le-a cam stricat. Mă rog, copiilor mei că eu oricum dacă aș sta 3 săptămâni în casă mi-aş găsi ce să fac.
Deci, după ce a adormit bebelușul fără somn, ne-am pus pe pictat. Eu cu Minu Pitulos (prețios). În ultima vreme ne-am cam îndepărtat din cauza timpului pe care oricat îl împart și îl organizez, parcă tot înainte de Minu se termină. Așa că, am profitat de cele 40 de minute în care ne-am avut doar una pe alta și ne-am pus pe treabă.
Cu tempera albastră și galbenă am pictat pe o coală de hârtie mai groasă. După uscare, cu tot ajutorul meu nu arăta foarte bine rezultatul. Urma să îl pun bine și când ajungeam la capitolul Curățenie să îl arunc la gunoi. Că doar, nu îmi lipsea din casă o mâzgălitură în plus.
Apoi, mi-am amintit cum in urmă cu 15 ani am mototolit o hârtie pe care desenasem ceva „greșit”. Profesorul meu, regretatul pictor Ioan Sasu m-a mustrat spunându-mi că în desen nu există greșeli. Acum ca și atunci nu arăta foarte bine ce era pe hârtie, dar totuși… putea ieși ceva frumos.
Asa că, ne-am pus să facem ceva din capodopera care altfel ajungea la gunoi. Ei bine, noi suntem mândre de ce am făcut sau mă rog, încurcat (după caz). Ne-am simțit bine, ne-am murdărit, ne-am mai sudat legătura si… am și am pus tabloul pe perete 😉
Primul ei tablou, dintr-o mâzgălitură ce aș fi aruncat-o…
Suntem si pe Facebook: AICI.
Daca va place, trimiteti articolul mai departe! 😉
Ideea tabloului a fost găsită pe net.
Balint Simona says
Mie nu mi se pare deloc, dar deloc mazgalitura😉!!!
Mama Minucăi says
😉