O lună. Prima lună.

A trecut deja o lună…

de când, într-o noapte frumoasă, mi-am ținut în brațe pentru prima dată Bebițelul;
de când am fost despărțită de Minucă pentru prima dată;
de când sunt mamă de doi și de două. De doi frumoși și de două minuni.

30 de zile au trecut uimitor de repede

Și totuși, le-am trăit atât de intens. Fericirea, uimirea, teama, revolta, dezamăgirea, durerea, neputința sunt doar câteva dintre emoțiile trăite de mine în această perioadă.

Am fost fericită când mi-am luat puiul ăsta mic în brațe.
M-am întristat când Minuca mă respingea.
Mă simțeam neputincioasă când nu știam ce atitudine ar fi mai potrivită să adopt cu ea ca să nu îi amplific suferința și nici schimbarea din viața ei.
Am fost recunoscătoare în primul rând mamei mele care a venit de departe să ne ajute.
Sunt mai mult decât revoltată pe mine cum reușesc de tot pe oamenii care nu merită îmi permit să mă crizez. Tot pe cei care SUNT atunci când toți ceilalți DISPAR. Pentru că așa cum Minuca își vărsa frustrarea asupra mea, eu mi-o vărsam pe mami.
Am trăit disperarea și tristețea nemăsurată când am stat despărțită de ambii mei pui. Acele 4 zile si 3 nopți în care eram mai mult decât zombi de la atâta plâns. Acele zile în care eu eram în spital, iar puii mei acasa. Acele zile în care uram doctorii și alegerea mea de a naște în acel faimos spital.

Începeam să simt depresia de care îmi era atât de frică să nu o trăiesc încă o dată.

Apoi am trăit frica când am continuat să „vizitez” doctori si spitale. Este ceva despre care nu o să vorbesc pentru că a fost prea recent şi prea „mult”.
Am trăit neputința când nu știam ce să spun/ ce să fac pentru a diminua prăpastia dintre mine și Minu.
Am fost dezamăgită de mine când Minuca a simțit vorbele mele ca o cremă protectoare pentru Bebițel și astringentă pentru ea.
Am simțit (și simt încă) disperare atunci când încerc să-i culc pe amândoi la amiază. Atunci când într-un final i se închid ochii Minucăi și Bebițel începe să se agite. Sau atunci când plâng amândoi și eu mă pierd.

Am trăit multe…

Și totuși a fost o lună superbă!