Nu ai tată?

Ba da! Am tată. Doar că este în Cer. Dar îl simt mult mai prezent decât își simt alții tatăl.

Întrebare idioată, spusă fără reavoință. Dar răspunsul meu este: AM.

Toți avem părinți

Poate nu mai sunt lângă noi. Sau poate nu au fost niciodată. Dar toți avem părinți!

Mirela Retegan spunea foarte frumos în cartea ei „Pledoarie pentru mami și tati” că părinții sunt părinți şi în șanț și pe marginea drumului. Eu știu că părinții sunt părinți oriunde ar fi și oriunde am fi.

Uneori e aici

Îl simt cum zâmbește peste umărul meu când Minuca râde cu o frunză în mână.

 

Îl simt când Bebe zâmbește în somn și îmi imaginez că îi apare în vis.

Îl simt că e la mine în casă și că îmi cumpără o „pitucă” – cum îi plăcea lui să spună.

Simt gusul ciorbei de pește pe care o făcea.

Simt că mă strânge în brațe când sunt depășită de viață.

Aş fi preferat și eu să fie aici. Să îl cunoască puii mei. Dar încerc să am încredere în planurile lui Dumnezeu, chiar dacă mă dor.

Deci, am și mamă și tată. Mami e aici. Tati e în cer. Rămân parintii mei chiar dincolo de ultima mea suflare.

---

Sursa foto