Marea întâlnire

Ieri, două liniuțe îți zâmbeau pe un test. Poate după lungi așteptări. Poate, fără să îți dorești asta. Azi puiul tau din burtică, îți amintește cu câte un picioruș jucăuș că mai e puțin și vă întâlniți.

Nu e orice fel de întâlnire

E poate cea mai importantă. E una ce ai așteptat-o 9 luni. Una emoționantă care vine la pachet cu temeri:

• Cum arată?
• E sănătos și întreg?
• Mă voi descurca?
• Îl voi alăpta?
• Mă voi uita pe mine, mama?

Una care vine la pachet cu dor. Cu nostalgia perioadei în care te-ai simțit graviduță frumoasă. Dar, cred eu cel mai important, vei tânji după încă un cot în miez de noapte.

Nu te speria! Va fi mai mult frumos, decât greu…

Ați fost nedespărțiți 9 luni, zi de zi, noapte de noapte. Întâlnirea aceasta frumoasă vă va separa puțin. Poate vei trece prin depresie. Mi-aş dori să nu fie așa. Însă, dacă totuși se va întâmpla, cere ajutor! Pentru tine. Pentru puiul tău.

În primele zile, bebelușului îi va fi greu

El e obișnuit cu căldura, întunericul, lichidul care îl mângâie și cu zgomotele atenuate, dar constante din burtică. Pe el, ieșirea în lume l-a speriat. Încearcă să-i faci mai blândă trecerea la noul statut, recreând mediul cu care e obișnuit. Nu va dura la infinit. Pe măsură ce crește, experiența din burtică i se va părea tot mai îndepărtată, ajungând la un moment dat să o uite. Până atunci, nu te speria că o să se învețe în brațe. E târziu oricum. 9 luni de zile a avut timp să se învețe. Nu te exploatează, attsa cum nu te exploata nici când cărai după tine cele 15 kg acumulate în perioada sarcinii.

Poate te vor durea brațele. Există sisteme de purtare speciale pentru fiecare vârstă a piului tău. Nu-l purta oricum! Informează-te! Profită de zgomotele albe! Ajută.

Plânsul lui îți va şifona sufletul

Te vei simți neputincioasă sau chiar nepricepută. Încearcă să vezi ce e în spatele plânsului. Poate fi vorba de o nevoie fizică (foame, oboseală, discomfort etc.) sau de una emoțională. Ascultă-l! Limbajul bebelușilor poate fi descifrat. Pe mine m-a ajutat enorm. Încearcă! Nu ai nimic de pierdut.

Nu uita importanța respirației

Nu doar în timpul contracțiilor și al expulziei, inspiră și expiră profund de câte ori te simți depășită de situație!

Dacă îți dorești cu adevărat, poți alăpta!

Se poate să fie totul perfect. Se poate să fie mai greu. Ce vreau să reții, este că dacă îți dorești cu adevărat, poți alăpta. Dacă simți că nu merge bine alăptarea, cere ajutor. Există consultanți în alăptare, grupuri de suport, mămici care au pornit sau au continuat mai greu.

S-ar putea ca partenerul de viață să îți fie alături. Sau nu.

E important ca el să înțeleagă că o mamă odihnită, calmă sti fericită îi va crește un copil fericit. Dacă nu înțelege asta, găsește în tine puterea de a merge mai departe fără ajutorul lui. Poate e doar speriat de schimbare, poate e prea mult pentru el, poate e depășit de situație. El rămâne tatăl copilului tău. Cu sau fără el ca partener de viață, ar fi de preferat să rămâneți la masa din bucătărie ca să va sfătuiți, nu să va sfădiți! Copiii nu vin să despartă! Dar nici să apropie! Copiii vin să vă arate cât e de minunată viața. Dar trebuie să deschideți bine ochii ca să puteți vedea asta.

Culoarea ochilor nu contează!

Nici dacă va avea urechile clăpăuge. Bucură-te că vede! Bucură-te că aude! Dacă totuși nu e așa, caută urme de putere ca să-i transmiți și lui. Nu e ușor să ai un copil altfel. Îți mușcă din inimă și te lasă mai sărac. Mai trist. Mai temător. Poate chiar mai revoltat.  Dar, fericirea e pentru toata lumea! Și zile minunate ne puteam crea și singuri!

Defapt, întâlnirea asta schimba totul. În ceva minunat, deși nu tot timpul ușor…

Baftă! Să vă vedeți cu bine! Să vă iubiți sincer! Să fiți fericiți!

---

 Dacă vă place, trimiteți articolul mai departe! 

Suntem și pe Facebook: AICI.

Doula Postpartum e AICI.