Mamă care simți ca nu mai poți, să știi că suntem două

Zilele trecute o mămică a ajuns pe blogul meu căutând în Google după termenii:

„clachez cu doi copii”.

Clar că nu a găsit aici ceea ce căuta. Pentru că a văzut  poze cu doi copii și o mamă care zâmbesc, idei de jocuri care ne-au scos din situații aparent fără ieșire, activități pentru care ai nevoie de timp să le creezi, povești despre cât de minunați copii am, mâncăruri delicioase în spatele cărora nu se vedea dezastrul din bucătărie.

Mămica o fii înțeles ca sunt vreo super nu știu ce de-mi iese totul.

Ei, bine…nu mi iese

Am ieșit eu o vreme de pe blog tocmai pentru că nu mi-a mai ieșit. Am învățat să tac când în loc de o privire caldă m-am trezit cu

„păi tu i-ai învățat în brațe”,

„ce-ai crezut când ai făcut doi?”,

„ hai ca și așa stai pe Facebook toată ziua”,

„dacă nu-i lași să plângă, nu te plânge că nu poți face de ei nimic” etc.

Aici, pe blog…

• Aici îmi cresc copiii frumos și sunt mama perfectă.
• Aici nu strig și nu mă enervez.
• Aici pun poze faine în care nu se vede burta goală a Minucăi căreia nu îi e foame niciodată.
• Aici nun se vede cum se bat copiii, nici cum se trezesc unul pe altul.
• Aici nu scriu că mi-au cam ajuns 3 ani de stat acasă cu copiii.
• Aici nu scriu că ai mei copii mănâncă prostii pentru că eu tocmai ce m-am calmat după ce am ars mâncarea.

În viata mea adevărată

• Încerc sa culc un copil cu altul alături care are nevoie de atenție și face gălăgie.
• Minu nu știe sa coloreze ca alți copii de vârstă ei și e în urmă cu multe achiziții.
• Motă când nu scoate din dulap hainele tocmai împădurite, e fascinat de prize și de wc.
• Îmi doresc să prindă amândoi măcar o jumătate de oră de somn suprapus în care să am liniște.
• Nu știu în ultimii 3 ani ce Prim-miniștrii a avut țara asta.
• Încurc tratamente și mă simt ca ultima mamă de pe pământ.
• Mă întreb dacă se vor termina vreodată mucii și virușii.
• S-a întâmplat de mai multe ori să nu am pâine în casă și să nu pot ieși să cumpăr cu copiii cu febră.
• Mă duc la doctor cu un copil bolnav și cu celalalt sănătos după mine și reușesc să-l îmbolnăvesc și pe cel sănătos.
• Umblu cu un copil în marsupiu și unul în cărucior cu o groază de plase atârnate de el. Când se ridică Minu din cărucior sau când îl iau pe Motă de acolo, mi se răstoarnă. Lumea se oprește și mă ajută. Dar e penibil cum iar vin eu cu micii, zici că toți suntem de la casa de copii.
• Când mă așez simt de parcă mi s-ar așeza vertebrele și mâna îmi pică fără să vreau pe lângă corp.
• Am mers cu autobuzul și Minu a stat în brațe la necunoscuți care m-au anunțat drăguți să-mi găsesc pe altcineva că ei coboară. Eu cu Motă în brațe, ținând căruciorul cu un picior să nu se ducă la dracu’ vale, nici nu-mi vadeam Minulica în înghesuială. Mi s-au umezit ochii, am înjurat în gând și am zâmbit fals…
• În viața mea adevărată, m-am dus să nasc cu Minu după mine.
• Vreau sa fac o baie fierbinte, în liniște și fără picior micuț ridicat ca să intre în cadă.
• Vreau să mănânc, asta ca să răspund celor care îmi amintesc cât sunt de slabă.

Vreau să plâng. Mult…

Regret decizii. Atunci mă urăsc pentru ce-am ajuns azi și mai ales pentru locul în care am ajuns.

Să plâng eu pentru un bătrân?

Înainte de Crăciun, după 4 ore de rezolvat treburi prin oraș (majoritatea fiind la ghișeele statului – la propriu și la figurat – „statului”), Motanul nu mai avea răbdare.

Trebuia totuși sa intru la magazinul de lactate. Coada era pe principiul „măcar de sărbători sa mancăm” și la puțin timp după ce m-am așezat la rând, puiul meu a început să plângă în cărucior. Un metru m-am îndepărtat să îi dau o jucărie. Normal că bătrânul care era după mine la rând nu a recunoscut că eram în fața lui. În spate au mai venit vreo 4 persoane.

Atunci am clacat. Mi-au dat lacrimile discret. Nu din cauza bătrânului. Ci din cauza micilor și neînsemnatelor lucruri din viata mea.

Clachez uneori

Atunci mă îndepărtez de ceea ce speram să fiu ca mamă.

Iar tu, om cu care m-am intersectat pe stradă, ca să nu-mi vezi fața plânsă, m-ai văzut cu capul în pământ.

Vouă care v-ați uitat la mine că nu-mi iau copilul în brațe când plângea în cărucior, nu v-am mai spus că nu mai aveam putere.

Mamă care simți ca nu mai poți, să știi că suntem două.

---

Dacă vă place, trimiteți articolul mai departe! 

Suntem și pe Facebook: AICI.

Sursa foto