M-am îndrăgostit târziu

De Minu m-am îndrăgostit târziu

Mi-e rușine să recunosc, dar trecuse bine de prima jumătate de un an când am început să o savurez. Plânsul interminabil, lipsa somnului (al ei și implicit, al meu), treburile casnice cu care eram mereu în urmă, problemele cu alăptarea, toate îmi distrageau atenția de la frumusețea bebeluşei mele.

Apoi, încet am început să o văd altfel. Factorii perturbatori începeau să se risipească.

Am învățat să mă bucur de ea când am reușit să văd frumusețea din spatele greutăților

Atunci am început să-i spun că e o „Minune”. Apoi îi spuneam „Minulica”. Așa am ajuns la prescurtarea „Minu” care mi se părea atât de firească, încât doar lumea din jur m-a făcut să conștientizez că nu îi mai foloseam așa des numele adevărat.

Îmi sălta inima în piept la fiecare actitune ce îi ieșea. O priveam cum reușește să facă ceva și făceam analogie cu un om care, după o comă prelungită învață ceea ce știa înainte. Mă abținem greu să nu scot un „bravo”. Sunt împotriva recompenselor, chiar și a laudelor, însă totuși scap adesea câte un „super Minu”.

Când a început să umble a fost și mai frumos. Și mai ușor. Dar de când am început să înțeleg ce spune este chiar fascinant. Adesea, după câte o „perlă” , mă surprind zâmbind. O sorb din priviri cu mândrie de parcă aș fi avut vreun merit și eu pe acolo. Văd o fetiță minunată. Și îs fericită că îi a mea.

Înainte să îl nasc pe Bebe, mă gândeam cum oare voi putea să-l iubesc așa tare ca pe Minu. Că Minu în sus, că Minu in jos. Ideea era ca Minu era cea mai cea.

Apoi am aflat cum

De el m-am îndrăgostit din prima. Dacă după nașterea Minucăi, când mi-au pus-o pe piept am zis să o ia să o consulte să-mi zică dacă e sănătoasă, pe Bebe l-aş fi ținut așa la nesfârșit. De el mă apropii să-l miros. Să-l mângâi fără a mă panica dacă îl trezesc.

El vede altă mamă fată de mama ce a văzut-o Minu

El vede o mamă fericită. Minu vedea o mamă depresivă.

Minu vedea una la care viața i se părea o glumă proastă, iar Bebe una care are sclipici în privire.

Minu a fost un bebeluș dificil. Bebe e unul care „nu deranjează”. Eu sunt alta și atitudinea mea se reflectă în comportamentul lor.

Minu m-a transformat în timp. Și îmi place ce a făcut din mine. Ea scumpa a fost un fel de tester. Pentru ca frate-său să nu aibă parte de o mamă acră, ca și ea. Și va fi în continuare copilul pe care îmi voi încerca pentru prima dată teoriile și credințele. Ăsta e prețul pentru care adesea mă simt vinovată față de ea.