În urmă cu aproape doi ani, într-o noapte, eram la Satu Mare și făceam ture în jurul mesei din sufragerie încercând s-o adorm pe Minuca. Mă plângeam cât de greu îmi este cu ea. Atunci a fost momentul în care am auzit pentru prima dată că și tu te plimbai la fel, cu mine în brațe, în jurul aceleiași mese, în urma cu 28 de ani. Am avut un șoc. Nu mi-a trecut niciodată prin cap că părinții mei au avut nopți albe din cauza mea. Timp de aproape 29 de ani, nu v-am auzit pe niciunul dintre voi să menționați aspectul acesta. Cel maI probabil, l-aş fi luat ca pe un reproș, sărind în sufletul meu sentimente precum rușine și vinovăție.
Se zice că ajungi să-ți apreciezi cu adevărat părinții după ce ai și tu proprii copii. Cred că e adevărat.
De la tine scumpă mamă, am învățat multe. Cel mai important lucru a fost iubirea mai presus de orice pentru copii.
Mi-ar fi plăcut să mă înveți și iubirea de sine. Mi-ar fi plăcut să învăț să spun „nu” când sunt prea obosită sau când pur și simplu asta mi-aş dori. Mi-ar fi plăcut să mă înveți că și nevoile mele sunt importante și că e normal să refuz uneori solicitările celor din jur. Doar acum învăț asta, dar mai am mult de exersat.
Mi-ar fi plăcut să învăț de la tine să plâng, dar ai fost prea atentă să nu-ți văd lacrimile.
Nu-i bai mami, învățăm acuma. Împreună.
Ți-am spus vreodată că nu înțeleg cum te descurcai cu doi copii mici, având și servici? Eu nu lucrez și totusi, adesea mi-e greu.
Ți-am spus vreodată că apreciez cum stăteai noaptea lângă noi când eram bolnave? Sau când te ocupai să ne duci la cei mai buni doctori din țară? Sau când mergeam cu toții în vacanțe?
Ți-am spus vreodată că îți mulțumesc că ai ales să mă menajezi când era Minuca mică, preluând din sarcinile mele?
Sau ți-am mulțumit că te-ai pus pe drum cu noaptea-n cap când am născut? Și că nu bine ai plecat, că te-ai și întors să îl ajuți pe Clau cu copiii cât eu am fost în spital? Sau că ai venit în seara aceea direct la spital? Da, atunci chiar aveam nevoie să fii cu mine. Nu îți spusesem nimic când am vorbit la telefon, pentru că știam că te vei porni spre Cluj. Credeam că mă voi descurca singură. Acum, când îmi amintesc momentele acelea îți spun sincer că nu știu ce m-aş fi făcut dacă nu veneai.
Se întâmplă adesea să-ți spun cuvinte dureroase. Nu vreau să-mi imaginez cum îți sângerează sufletul atunci. Te rog să mă ierți! Din pacate, am un talent în a răni chiar persoanele care mă iubesc. Poate din cauză că știu că dragostea lor e necondiționată. Pentru că știu că orice aş face sau aș spune, mă vor iubi în continuare. Te rog din nou, să mă ierți!!!
Cred că esti o mamă puternică! Cred că te-a durut sufletul când am ajuns la facultate. Când nu mă mai vedeai zilnic. Când nu mai mergeam împreună la școală. Și cred ca ți-a fost și mai greu când am ales să raman la Cluj. Să ști că și mie mi-a fost greu și încă îmi este. Regret adesea că nu m-am întors acasă. Îmi plăcea Clujul de când eram mică, dar aici nu sunt acasă. Aici e casa lor. Iar eu nu le aparțin.
Ți-am spus vreodată că ești persoana mea preferată din toată lumea asta?
Ți-am spus vreodată că îți mulțumesc pentru ce sunt azi?
La mulți ani, scumpă mami! Îți doresc mai mult decât îmi doresc mie! Te iubesc și te apreciez! Sunt departe și asta mă doare adesea.
Stela says
Multumesc iubirile mele!