Ne-am pus în pat. Iar e ora de somn și iar i se pare că se face seară prea des. Sunt de aceeași părere. Doar că eu nu casc „din greșeală” ca Minulica mea.
De data asta, Minu a fost cea care mi-a spus povestea. Povestea ei, a unei mirese și a copiilor ei.
Mi-e greu sa redau aici emotiile si poveștile ei minunate. Felul ei unic de a relata, cuvintele pronunțate incorect, entuziasmul poveștii… (Știți…cioara…, puiul :p)
Ideea e că am aflat că ea se va căsători cu frate-său. Buuun. Adică nu-i bun. I-am explicat că eu cu tatăl ei nu suntem frați, că frații nu se căsătoresc, că o să se căsătorească cu un alt băiat, că verisoara le ei nu o să se căsătorească nici ele una cu alta. Degeaba.
Apoi au urmat întrebările despre tati și cum era ora de somn am ajuns cumva (așa … din neam în neam) până la o strabunică de-a mea. Cel mai probabil aici avea nevoie de-o limita fermă, dar nu mă săturam pur și simplu să mă uimesc de imaginația ei. De când am vorbit despre moarte cu Psihiatrul Cristi Erdei, Minu a început să pună întrebări despre bunicii ei decedați. Nu știu dacă e coincidență sau nu, ideea e că sunt muuult mai deschisă și pregătită să-i răspund.
Revin. Am aflat că vrea 5 copii. Mi-a zis niște nume dar nici nu le rețin. Ca sa fiu sinceră, nici măcar nu le-am înțeles.
Ideea e că-i va pune pe toți în pătuț. Nu știu cum o să încapă toți acolo. E bine totuși că se așteaptă să se muște unul pe altul. Vorbim totuși despre o viitoare mamă cu picioarele pe pământ!„- Și uite așa o să fac „țup” cu ei. Și așa o să-i duc „diii”. Și o să îi las să se uite la desene.
– Aaa… O să le dai și dulciuri?
– Nuuuu. Numa’ puțin. Și o să mă duc la magazin cu un coș așșșa de male și o să le cumpăl multe jzucălii.
– Și o să mergi cu ei în magazin?
– Daaa.
– Și dacă o sa pună mâna peste tot? Dacă o să fugă prin magazin?
– Nuuuu. Că o să ia Motă căluțiorul și o să-l ducă așa pe sus.– Și nu o să te las să ai glijă de ei.
– Pe mine?
– Da. Tu numa’ o să-i speli.
….
– Și o să le dai mâncale în gulă, o sa te jzoți cu ei și o sa melgi în palc cu ei. Pe un bebeluș îl pui în mașinuță. Pe un bebeluș îl pui pe motocăcetă (motocicletă) și pe un bebeluș îl pui în elicoptel. Și îi dai pe loată, da’ înțet-înțet că-s bebeluși. „
No, fain așa. Nu vă mai rețin mult că nu-mi mai amintesc perlele ei și mă pun să dorm că azi-mâine am nevoie de energie să fac față celor 5 nepoți de la fiică-mea. Fiu-meu nu s-o anunțat încă. Poate din cauză că nu vorbește încă. Nu, nu-i prea mic nici el.
Mi-am amintit în timp ce povestea Minu că eu vroiam 10 copii. Eram totuși mai mare decât ea. Și mai pragmatică. Adică… visam ca din cei 10 copii, zilnic unul să spele vasele în locul meu.
Eu cu soră-mea ne-am împărțit la un moment dat sarcina asta: eu în zilele pare, iar ea în cele impare. Ea pierdea o zi în lunile impare. M-am gândit la tot. 🙂 Între timp am aflat că există mașini de spălat vase și cred că mă opresc la doi copii. O, da …. și (5 + x) nepoți.
Să fim sănătoși și să ajungem bătrâni ca să ne vedem nepoții mari. Cât despre vase… Dumnezeu cu mila!
[…] Mi-am dorit copii toată viata mea. 10 la un moment dat 😉 […]