Dragă „fostă mămică”

Da… M-am adresat într-un mod tâmpit. Pentru că nu ești „fostă mămică”, ești doar „mămică”.

M-au durut lacrimile tale

Din prima clipă… Larimile tale îmi spuneau totul. Nu era nevoie de cuvinte.

Mă doare parcă durerea ta. Simt în aer apăsarea din acest salon al durerii. Al chiuretatelor.

Sunt prea slăbită și nefericită să îți pot spune tot ce aș vrea.

Așa că îți scriu aici, deși cel mai probabil nu vei citi… Dar sunt sigură că va citi măcar o mămică care a trecut prin ceva similar.

Nu o să-ți spun că te înțeleg, pentru că oricât de empatică aș fi, nu pot înțelege ceva ce nu am trăit.

Nu o să-ți spun să fii puternică pentru copila ce o mai ai acasă, pentru că ști tu asta. Și pentru că vei mai auzi cuvintele astea până o să te enerveze la culme.

Nu o să-ți zic că ești tânără și că poți să faci alt copil. Și asta o să mai auzi. Cred că pentru o mamă, oricâți copii ar avea, fiecare dintre ei e unic.

Nu o să-ți zic că era doar un „făt”, știu că pentru tine era fetița ta. Oricâte grame ar fi avut.

Nu o să-ți zic că se mai întâmplă. Asta știm cu toții. Diferența este că pentru medici sunt cazuri. Pentru noi femeile, sunt visuri în care ne-am pus toată speranța.

Nu o să-ți zic să nu mai plângi. Pentru că eu cred în puterea vindecătoare a plânsului.

Nu o să-ți zic că „poate așa e mai bine”. Aș prefera să tac și să te îmbrățișez.

Defapt, nu-ți spun nimic. Dar sunt aici

Iartă-mi mămico indicațiile ce le dau la telefon celor de acasă cum să aibă grijă de puii mei. Cred că îti este greu să mă auzi vorbind de copilașii mei. Și să mă vezi că mă mulg.

Mi-e și mie greu. Mă doare distanța. Mi-e dor de puii mei. Unul mai mic ca altul.

Mă dor ochii de la atâta plâns. Mă simt pierdută fără ei

Oare așa se simte fiecare mămică de câte ori se separă de copiii ei? Oare voi mai trăi starea asta și când vor merge la grădi, la facultate, în oraș sau când se vor muta la casa lor? Sau oare e doar din cauză că am născut doar de o săptămână și încă nu mi-am revnit emoțional?

Azi noapte a venit Moș Nicolae

I-a adus și Minucăi o botă. Urâtă. Simțeam că pic de pe picioare din cauza hemorgiei și am luat prima botă ce am văzut-o. Iartă-mă Minune mică că doar atât am făcut. Mai ales că îți e și ziua.

La mulți ani scumpa mea!

Sunt departe, dar vreau să știi că te iubește mami! Abia astept să vin acasă la voi. Și să nu mai văd spitale și doctori…

Zbor lin, pui prea mic pentru lumea asta

Te așteaptă Gabița sus să vă jucați printre îngerași.

Poate ști deja mamico că Organizația EMMA a strâns sub aripile ei părinții ăștia încercați. Și te așteaptă și pe tine pe 15 octombrie să aprindeți lumânări pentru bebelușă, iar în primavara să îi timiteți un balon să se joace acolo sus.

Putere multă, mămico!