Așa cum am mai spus, mă frământă de multă vreme un gând: cum îi vorbesc Minulicii mele despre moarte. Am stat și am așteptat să mă transform într-o mamă liniștită, căreia atunci când vorbește despre moarte îi ies pe gură fraze perfecte. Am așteptat mult și bine. Știam că pot aștepta la infinit, așa că l-am rugat pe Psihiatrul Cristian Erdei să îmi răspundă unor întrebări. De ce pe el? Pentru că îi urmăresc activitatea de multă vreme, pentru ca știam că are răspunsurile de care aveam nevoie și pentru că a făcut la un moment dat un workshop pe această temă.
Pentru că sunt sigură că mai sunt părinți care nu știu cum să abordeze problema morții cu copilul, mai jos găsiți părerea lui Cristian Erdei. Cam multe întrebări am avut, așa că am împărțit informațiile primite de la el în două părți (mâine va apărea a doua parte).
1. De ce ne este greu să le vorbim copiilor despre moarte?
„Ne este greu din două motive: primul și cel mai important, după mine, este datorat propriei noastre anxietăți legate de moarte, iar cel de-al doilea este că tema morții este într-adevăr un subiect serios, iar copiii se pot speria.
Totodată pot apărea la părinți și temeri legate de faptul că ar putea spun ceva nepotrivit care să-i marcheze pe copii, gânduri urmate de sentimente de vinovăție.
Mulți adulți se confruntă cu frica de moarte, dar unii dintre ei nu știu că au o problemă în legătură cu asta.
Subiectul acesta ar merita un interes mai mare, dar încă puțini părinți discută concret cu copiii despre moarte.” (Cristian Erdei)
2. Este moartea un subiect greu de digerat pentru copii?
„Da, moartea este un subiect greu de digerat pentru copii. De aceea trebuie să punem problema într-un anume fel. Nu e la fel cum le dăm o informație referitoare la culoarea unui obiect. Abilitățile de comunicare pe care le ai ca părinte sunt foarte importante.
Copiii care trăiesc la țară și care văd animalele cum se nasc și cum mor, sunt mult mai liniștiți la ideea morții, pentru că o simt ca fiind ceva firesc. Copiii care trăiesc în zonele urbane sunt mult mai anxioși în legătură cu moartea și desensibilizarea acestora am putea să o facem apropiind copilul de natură, de plante și de animale. Astfel fenomenele naturale precum moarea, nu vor mai părea așa de înfricoșătoare. Să nu uităm să ținem cont de faptul că moartea prezentată în desene și în filme este mul mai înspăimântătoare.”
3. La ce vârstă e indicat să le vorbim copiilor despre moarte?
„Interesul pentru moarte la copii e foarte precoce, dar acesta e camuflat la varste mici. De exemplu, unii copii nu vor să mai folosească toaleta, deoarece îi sperie gândul dispariției unor părti/ lucruri „care le aparțin”.
Copiii au destul de timpuriu un sentiment al falsului. Bebelușii au diverse perceptii legate de trăirile celor din jur, deși ei nu înțeleg natura acelor emoții. Ei înțeleg doar că ceva nu e bine, simțind o nesiguranță. Aceste stări ale părinților, devin pentru copil un soi de curiozitate. Nevorbind copilului despre moarte (la fel ca și cazul în care nu vorbim despre alte subiecte „tabu” cu el), acesta simte că ceva îi „scapă” și începe să caute răspunsuri prin alte mijloace. Astfel își creează singur concepții despre moarte, iar acestea pot fi destul de distructive. Un tabu în jurul unui subiect, nu îl protejează pe copil, ba din contră, îl invită să caute răspunsuri în altă parte.
Unii cercetători susțin că ar fi bine să le vorbim destul de timpuriu (pe la 5-6 ani). Totuși, gândirea abstractă necesară pentru înțelegerea morții, se dezvoltă în jurul vârstei de 10 ani. Însă acesta nu e un argument foarte bun, deoarece termeni precum „neființă”, „posibilitate” etc. pot fi prezentați într-un limbaj accesibil unui copil fără gândire abstractă dezvoltată.
Eu cred că se poate iniția discuția la o vârstă la care el înțelege cât de cât problema, dar este necesar să-i vorbim copilului despre moarte într-un limbaj accesibil și concret.”
4. Cum le vorbim copiilor despre moarte?
„Atitudinea părintelui când vorbește copilului său despre moarte e foarte importantă. E important și conținutul explicațiilor. Dacă tu, ca părinte ești calm, iar copilul se simte în siguranță în timpul discuției, e foarte bine.
Putem introduce ideea morții făcând analogie cu ciclicitatea anotimpurilor, pentru că e un proces firesc, ușor observabil. Le putem spune că la fel ca în cazul plantelor, corpul omenesc se degradează în timp. Cred că putem fi onești cu copiii, admițând că nu știm exact ce se întâmplă după moarte. Le putem spune părerea noastră, care poate fi diferită de părerea altor oameni. Totodată, informațiile trebuie să fe liniștitoare.
Putem face un desen pe care să explicăm ce se întâmplă de exemplu cu o pasăre care a pățit ceva.
Putem apela la povești, ori povești trepeutice, ori povești inventate de noi, pentru că limbajul de poveste e specific copiilor mici.
Jocurile terapeutice/ de rol sunt binevenite aici.
Trebuie să ținem cont și de faptul că, pentru copiii mici toate lucrurile sunt vii.”
5. Ducem copilul la înmormântări sau la cimitr?
„Să duci sau nu copilul la înmormântări depinde foarte mult de părinte și de caracterul copilului. Repet, e foarte importantă atitudinea părintelui. Și nu doar la nivel de cuvinte, ci și la nivel de stare.
Dacă îți duci copilul la cimitir sau la înmormântări într-un mediu securizant e OK. Foarte mult contează sentimentul de siguranță pe care îl oferă părinții.”
În articolul următor, Cristian Erdei ne răspunde la următoarele întrebări:
- Ne exteriorizam sau ascundem in fata copilului durerea unei pierderi?
- Cum le explicăm că un copil a murit?
- Ce spunem despre moartea părintelui altui copil?
- Ce ar trebui sa urmarim la copil dupa ce vorbim cu ei despre moarte si mai ales dupa decesul unei persoane apropiate?
- Se moare de când e lumea. De ce este important să ne observăm frica legata de moarte?
Dacă vă place, trimiteți articolul mai departe! 
Suntem și pe Facebook: AICI.
sandra says
Astept cu interes urmatorul articol. Felicitari pentru tema aleasa, sunt foarte putin materiale pe net privind acest subiect.
Mama Minucăi says
Sandra, ma crezi ca mi-am amintit de voi când pregăteam articolul? Va imbratisez!