No, bun. N-am scris de multa vreme, desi tare mi-e dor. Sincer parca nici nu stiu cum sa o fac. Totusi, Catalina m-a provocat sa jucam leapsa si sa scriu cateva lucruri despre mine pe care cel mai probabil nu le stiti.
Asadar:
- Pana nu am auzit-o pe fiica-mea zicand „leapsa”, zau daca am stiut ce e. Nu va panicati, am fost si eu copil, insa noi ziceam „mâța”. Sa continuam asadar, leapsa. Adica mâța.
- Nu am carnet de conducere si de cand am copii ma simt complexata de acest lucru. Sincer nici nu stiu daca as fi in stare sa conduc, singurele dati cand am stat la volan era in copilarie cand pe „legheleu” ma lua tata in brate si eu „conduceam”. Mai visez noaptea ca sunt la volan si ba nu pot opri masina, ba nu reusesc sa parchez si o las in mijlocul drumului si merg pe jos.
- Desi in ultimii ani „mi-au crescut riduri”, lumea nu crede ca am 32 de ani. Sunt miniona si nu-mi arat varsta. Cea mai faina faza a fost cand am nascut-o pe Minu. Eu, „educata” sa rasplatesc doctorii am mers cu plicul la anestezist. Cum imi scosesem verigheta in timpul sarcinii si cum ma prezentasem sa nasc cu fata mea de copil, din discutia cu el am dedus ca e convins ca am cu vreo 10 ani mai putin (fara tata la copil etc.) si numa’ bine am ramas cu banii, desi colegei mele de salon ii acceptase plicul.
- Cea mai frumoasa perioada din viata mea a fost in timpul celei de-a doua sarcini. Atunci s-a nascut si acest parasit-sper reinviat blog.
- Incercand sa caut lucruri despre mine, m-am prins ca sunt multe subiecte despre care as putea scrie. Mi-e dor sa scriu, insa adesea nu ma simt confortabil sa „ma las vazuta”.
- Sunt timida. Cei care ma cunoasteti, cred ca va e greu sa ma credeti. Pentru ca mereu ma intalnesc cu cineva, mereu vorbesc cu cineva cand ies. Dar totusi, mi-e greu sa vorbesc pentru prima data cu un om. Ma intimidez si mai tare cand imi spune cineva ca stie ca scriu aici. Ma fastacesc si incerc sa schimb subiectul. Si revin iar la ideea ca mi-e greu sa scriu despre mine si despre viata noastra. Dar pe de alta parte, sunt sigura ca cel putin un om s-a regasit in trairile mele.
- De cand scriu pe blog, dar mai ales de cand fac activitatile pentru copii, am cunoscut foarte multe persoane de care m-am atasat. Oameni buni si calzi. Unii ies sa ma intrebe ce mai fac cand tanjesc dupa cineva caruia sa-i spun ce am pe suflet. Nu cred in coincidente, ci cred ca fiecare om vine in viata noastra cu un scop.
- Cand eram mica am vrut sa fiu educatoare. Apoi, invatatoare. Apoi preot (nu preoteasa). Apoi profa de chimie. Am lucrat si in domeniul tipografiei. Putin. Cat sa fur abilitati si meserie. Din urmatorul job am invatat rigoarea si profesionalismul. Desi traictoria mea pare una banala, Minu Busy Box nu ar exista astazi fara aceste experiente anterioare. Cu Minu Busy Box sunt educatoare, invatatoare si pe viitor imi doresc sa fiu si profa de chimie. Ca doula postpartum si pe blog, sunt aproape de cei care au nevoie, iar pe viitor imi propun sa ma implic in campanii sociale.
- Sunt din Satu Mare. Sunt in Cluj din 2004, dar inca tresar cand aud pe cineva ca zice „ceaustoc” si „siostoc” (ungurii sunt rugati sa nu ma corecteze, pana invat ungureste, scriu cum aud).
- Am fost admisa la facultate cand eram clasa a 11-a in urma unui examen.
- Incerc sa nu mentionez ca am inceput facultatea in 2004 si am terminat-o in 2009, pentru ca lumea are impresia ca am repetat vreo 2 ani.
- Nu sunt fan dulciuri. Nici ciocolata. Singura amintire legata de dulciuri e din timpul primei sarcini, cand am mers la cofetarie si am zis ca vreau „cate o prajitura din fiecare”. Am luat 4. Clar ca nu le-am mancat toate. A fost singura mea „pofta”.
- Singura bunica pe care o mai am implineste peste cateva zile 96 de ani. LE. Bunica nu mai e.
- Cand tata a plecat de la mine de la Cluj, dupa ce s-a urcat in masina l-am rugat sa se mai dea o data jos sa-l mai imbratisez o data. A fost ultima data. Ziua urmatoare a facut stop cardiac. A fost unul dintre cele mai inspirate lucruri pe care le-am facut in viata.
- Cand am aflat ca sunt insarcinata cu Minu, stiind ca sarcina dureaza 9 luni, pana sa ajung la doctor am calculat ca trebuia sa se nasca de ziua lui tati. Prima zi de nastere fara el. Minu s-a nascut cu 3 zile inainte de ziua lui, iar Bebe Motanul dupa 2 zile de la ziua lui.
Si 15′ ca sa iasa la numaratoare si pentru ca nu e tocmai despre mine:
15′. La inceput sotului meu ii placea la mine ca aveam replica la orice, iar acum uraste asta la mine!
Cam asta e despre mine. Dau leapsa mai departe Paulei.
Doula post-partum e pe Facebook aici.
Ma puteti gasi si aici.
Magda says
Ce tare! Si eu am vrut sa ma fac psihopata, desi eram convinsa ca e acelasi lucru cu psiholog! :)))
Anca Munteanu says
Ha, ha, ce tare esti! :*
Anca Munteanu says
Mamica Zburatoare, te bagi in joc?